Collection: Ghidul parfumierului pentru crearea unei note fougère

În 1882, Houbigant a lansat parfumul devenit între timp clasic, „Fougère Royale”. Parfumierul Paul Parquet a creat un acord de fantezie pentru a reprezenta mirosul de ferigă (Fougère înseamnă ferigă în franceză). De atunci, acest acord clasic a fost replicat și extins, evoluând într-un întreg gen de parfumuri care este și astăzi foarte viu.

Nucleul acordului clasic este format din lavandă, cumarină și mușchi de stejar, care împreună creează un efect umed, ierbos și ușor picant de sol de pădure. Mușchiul de stejar este acum foarte restricționat, deoarece ulterior s-a descoperit că este un sensibilizant cutanat; totuși, veramoss, componenta principală a mușchiului de stejar, nu este restricționat și reprezintă cea mai bună alternativă modernă și curată. Bergamota era folosită în mod tradițional aproape întotdeauna în fougère pentru a crea o deschidere luminoasă. Mușcata și vetiverul au fost, de asemenea, instrumente foarte populare și importante în paleta fougère. Salicilatul de amil poate fi folosit pentru a oferi un efect de „frizerie curată”, o strălucire de săpun care face ca acordul să pară proaspăt spălat, nu aspru (acest efect s-a bucurat de un mare succes comercial). Dihidromircenolul este o aromachimicală modernă, apoasă și aromatică: este utilizată în mod obișnuit pentru a înălța fougère și pentru a-l face să pară mai luminos și mai contemporan. La compunere, trebuie ținut cont că cumarina și materialele de mușchi sunt puternice — nu este nevoie de multă cantitate. Fougère este un acord foarte flexibil, care poate fi orientat în multe direcții diferite, în funcție de gust. Recomandăm să mirosiți câteva exemple de parfumuri fougère ca punct de referință.